Menu

Silvia Patriche

blog eclectic de idei, cărți, oameni

What does it take to find a lost book? // In Search of Lost Books

in search of lost books

Have you ever wandered what happen to books that aren’t published? I imagine there is a bookish heaven or hell where manuscripts go when the author gives up on a book or when a book is rejected. Are lost books among them?

(more…)

Tristețea o înconjura ca o pânză de mătase | Bonjour Tristesse

bonjour tristesse Silvia Patriche blog

Tot sunt vreo câteva luni de când tot spun că citesc Bonjour Tristesse. Nu știu ce m-a împiedicat. Poate teama de franceza lui Sagan, poate lipsa unui dicționar francez-român. Cert e că odată ce am intrat în posesia mult doritului dicționar am purces la cititul romanului de debut al uneia dintre cele mai cunoscute scriitoare din Franța.

În puțin peste 150 de pagini, romanul istorisește dramele unei vacanțe de vară petrecute pe Coasta de Azur. Personajele sunt tatăl (Raymond), fiica de 17 ani (Cecile), iubita de 29 de ani a tatălui (Elsa) și un musafir poftit dar neașteptat să sosească (Anne).

(more…)

Cărțile din viața lui Henry Miller

 

Henry Miller își începe unul dintre puținele volume de nonficțiune spunându-ne să citim mai puțin și să trăim mai mult. 

(more…)

Uneori câștigi, alteori râzi | One Day We’ll All Be Dead…

one day we'll al be dead scaachi soul Silvia Patriche blog

One Day We'll all be dead silvia patriche

A fost o dată ca niciodată o jurnalistă canadiană. Ea avea o pisică, pe Sylvia Plath The Cat, un iubit “mai bătrân decât învelișurile pământului” și un simț ironic pe care îl transmitea în tot ceea ce scria. Protagonista este Scaahi Koul. Iar cartea sa One Day We’ll All Be Dead and None of This Will Matter, o colecție de eseuri publicată la editura Penguin Random House Canada în 2017 este pe cât de actuală și fresh pe atât de atemporală datorită temelor abordate.

(more…)

Rebecca, cea mai mișto carte din ultimele luni

Rebecca Daphne du Maurier silvia Patriche

Pentru mine Rebecca a fost ca o gură de aer proaspăt. Este prima carte excelentă din toate punctele de vedere care m-a tras în lumea ei după multe luni de stat pe margini. De multe ori cred, după ce termin o carte genială (și nu-s multe) că nu voi mai găsi alta asemenea. Înainte de Rebecca a fost A room of one’s own a lui Woolf, un eseu monumental cu care am rezonat deși are unele hibe. Daphne du Maurier nu e Woolf iar Rebecca nu e To the lighthouse. Din fericire. Woolf este complexă, complicată, with a baggage. Du Maurier are un stil suav și leneș ca o dimineață petrecută pe o plajă din Gruissan.

(more…)

error: