Skip to content

Trecutul ne ajunge pe toți mai devreme sau mai târziu

4 months ago

1265 words

Viața din visele lui Suhanov de Olga Grushin |

În mitologia greacă Phantasos este zeul viselor suprarealiste. Apare sub forma unei femei pentru a-i amăgi pe oameni. “Cerul se întunecă,/ și se face frig/ iar mintea mea se golește/ și lucrurile încep să se dezvăluie.” spun versurile unei piese cu același nume a formației Milkhouse. În cel mai recent album, When my soul died, lansat de formația black metal Phantasos originară din Italia, piesele au titluri hipnotice care fac referire atât la zeul somnului suprarealist cât și la frații săi și alți termeni adiacenți: Somnium (zeul somnului în mitologia romană), I’m Oneironaut (oneiroii fiind totalitatea deităților somnului, dar și un cuvânt care face referire la visele halucinante), Lunar wolf, Vision of my dead body, Hypnagogic cage (Hypnos era echivalentul grec al zeului somnului), și Immobilization. Atât versurile de mai sus cât și lista de piesa black metal par a fi inspirate din Viața din visele lui Suhanov.

Romanul de debul al autoarei de origine rusă mutată la 18 ani în State pentru studii, se deschide cu o expoziție de artă al unui sus-pus din societatea moscovită predecembristă, socrul personajului principal Anatoli Suhanov. Acolo, acesta din urmă o întâlnește pe Lina, o colegă de clasă a fiicei sale. Aceasta îi spune că tablourile sunt de doi bani și îl întreabă ce crede cu adevărat despre ele. Acestă întrebare vine ca un trăznet asupra personajului care e începe să fie măcinat de trecut. Suhanov, un romantic pasionat de artă în tinerețe, este acum, datorită unor sfori trase de socrul său, redactorul-șef al celei mai importante reviste de critică de artă din Moscova anilor ’80.

Momentul întâlnirii cu prietena Xeniei declanșează în el o întoarcere la trecut și ne face și pe noi martorii vieții sale. Prin vise simbolice și evenimente din viața reală mult prea trase de păr, Suhanov începe să redescopere nu doar pasiunea pentru artă (și pentru suprarealism) ci și dramele propriei copilării adânc încuiate în cămara sufletului său. O casă aglomerată în care locuiau mai multe familii, sărăcia, el ca bătaie de joc a celorlalți copii, relația când tensionată când caldă cu tatăl său.

Odată cu amintirile din copilărie, realitatea se întrepătrunde cu visul, iar coșmarul devine realitate

Ajuns respectat la 56 de ani, Suhanov își ignoră prietenii alături de care visa în tinerețe și a renunțat cu totul la pictură. El rememorează de mai multe ori ziua în care a acceptat să fie critic de artă la îndemnul socrului său care i-a spus să lase visurile și să se gândească la soția și mama lui de care trebuia să aibă grijă. Odată cu amintirile din copilărie, realitatea se întrepătrunde cu visul, iar coșmarul devine realitate; realizează șocat că nu știe mai nimic despre bucătăreasă și despre șofer iar relația cu soția și copiii o ia la vale. Nimic nu îi merge bine până când nu se decide să accepte amintirile din trecut care par să-i revină când i-e lumea mai dragă și să le înfrunte, să renunțe a mai fi servil și să revină la singurul lucru care mai are sens pentru el, arta.

viața din visele lui suhanov
Foto: Wikimedia Commons

Olga Grushin, aleasă pe lista Granta Best American Novelists (și-a obținut cetățenia în 2002) în 2006 la 35 de ani, oferă un suflu inedit romanului; la limita dintre rusesc și american, realism și fantezie, și la o întrepătrundere care pare aproape ideală între narațiune, descriere și dialog, romanul său este inedit în special datorită dictonului “acel roman ruso-american care are ceva din Cehov însă nu prea mult”.

Grushin a vrut să transmită aroma anilor ’50-’80 dar acest lucru i-a ieșit doar în descrierea străzilor și a arhitecturii

Deși autoarea mulțumește părinților săi, ambii intelectuali, pentru descrierile Moscovei din comunism, cartea pare mai mult americană decât rusească. Că părinții ei au făcut ce li se cerea este prea puțin important. Grushin a vrut să transmită aroma anilor ’50-’80 dar acest lucru i-a ieșit doar în descrierea străzilor și a arhitecturii și mult mai puțin la personaje sau la poveste. Multitudinea de metafore folosite (poate că și traducerea are vina ei) mi-a amintit de momentul în care am fost obligată în jurul vârstei de 13 ani să cumpăr o carte de epitete.

Parcă văd și acum fața ochilor cărțulia dintr-un portocaliu neon pe care trebuia să o folosim atunci când scriam compuneri. Cam așa e și Viața din visele lui Suhanov, doar că are mai puține epitete decât cartea mea de atunci. Nu am nimic împotriva folosirii unor figuri de stil, însă aruncarea lor ici și colo fără nicio noimă nu îmi pare o cale spre o operă literară de referință. De exemplu finalul care se încheie cu personajul care “începu să pregătească curcubeul splendid al noii lui palete.” nu îmi spune nimic și nu adaugă nicio plus valoare cărții. Poate că reprezintă vreo referire la început peste care am sărit. Însă tind, mai degrabă, să cred că este folosită doar pentru a crea un happyend tipic american. Nu are nimic din simplitatea începutului Annei Karenina, de exemplu.

Ceea ce atinge Olga Grushin fără să vrea (sau poate a fost intenționat?) este drama unei persoane (poate locui în Moscova sau în America) care și-a vândut proverbialul suflet pentru confort și monotonie. Lipsa unei povești puternic politizate și publicarea sa în 2005 te face să te gândesc că acest roman este mai mult pentru piața americană de carte decât pentru cea rusă.

viața din visele lui suhanov
Foto: Library of Congress

Autoarea ne arată ambele fațete ale monedei. Într-un colț îl avem pe Suhanov, cu familie influentă și bunăstare (șofer, apartament mare, casă de vacanță) și în partea opusă îl avem pe Lev Belkin, de aceeași vârstă cu el, sărac lipit, cu expoziții ocazionale, părăsit de soție. Suhanov vede în Belkin cum ar fi ajuns el dacă nu ar fi avut (ne)norocul de a-și cunoaște soția. Însă îi scapă un detaliu pe care îl realizează pe final, abia după ce mai multe personaje îl conving: că el avea cea sclipire de geniu care îi lipsea lui Belkin, însă ca orice poveste care nu a fost să fie, conformismul și eroismul promovat în pictură după război nu se potrivea cu excentricitățile și fantezia din lucrările sale.

Actual și astăzi, Viața din visele lui Suhanov te face și pe tine să te întrebi “cum ar fi fost dacă…” despre propriile visuri. Asta mă duce cu gândul la un episod din serialul Fringe  The Flash în care se vorbea despre ideea că atunci când ne aflăm la o răspântie de drumuri și alegem o variantă, cealaltă posibilitate creează un întreg univers în care un tu paralel își duce existența.

Unde se găsește: Elefant, Cel.ro, Cărturești, Book Depository

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *