Tehnologia este irezistibilă iar viitorul incert

tehnologia

Săptămâna trecutaă mi-am petrecut în jur de 6 ore «butonând» smartphone-ul și încă vreo alte 60 de ore în fața laptopului. Nu am o evidență a timpului petrecut citind emailuri (pe care le-am scanat la câteva secunde dupa ce le-am primit). O oră în fiecare zi o petrec făcând mișcare în casă în timp ce mă uit la două episoade dintr-un serial cu supereroi. Timpul liber îl petrec în parcul și în pădurile din jurul orașului. Distracția este invariabil oferită de un laptop. Mi se oferă o gama largă de sugestii de pierdere a timpului. Filme, muzică și videoclipuri, jocuri video, zeci de articole interesante care apar în fiecare săptămână și pe care nu mai ajung sa le citesc din lipsa timpului. De fiecare dată pare a fi un scenariu pe care acum îl revăd în minte ca pe un film scurt – apăs butonul turnon, pe durata celor aproximativ două minute mă gândesc la cele câteva emailuri (aparent dpar 5-10% din toate email-urile pe care le primim necesită un răspuns rapid; cu toate acestea 75% dintre noi vom citi un email în primele 6 secunde de la primire) care au venit peste noapte, prima oară mă ocup de ele. Dupa aceea mă ocup de Facebook. Administrez o pagină așa că nu am cum să renunț la el. Invariabil, verific noutățile câtorva prieteni mai apropiați și ale unor jurnaliști (nu mă mai apropii demult de wall pentru că știu că astfel aș pierde mai bine de o oră), blochez site-ul pentru că altfel nu-mi pot vedea de treabă pe durata întregii zile.

În cartea sa Irresistible: The Rise of Addictive Technology and the Business of Keeping Us Hooked, Adam Alter vorbește despre astfel de comportamente și nu numai. El le vede ca dependențe comparative cu cele de droguri sau cu alcoolismul. Dupa cele mai bine de 200 de pagini de text și inca vreo 100 de studii și articole ale unor experți tind să cred că are dreptate.

Substanțele sau comportamentele ele însele nu sunt adictive decât în momentul în care le folosim pentru a ne salva de propriile probleme psihologice. Dacă ești anxios sau depresiv, de exemplu, înveți că heroina, mâncarea, sau pariurile îți micșorează suferința. Dacă ești singuratic, te orientezi spre jocurile video care încurajează construirea unor rețele de socializare.

Alter își începe expunerea citând cazul unor oameni de afaceri din zona tehnologiei și a unor scriitori pe aceeași temă. Aceștia, din care cel mai cunoscut este Steve Jobs au declarat că fie nu își lasă copiii să aibă acces la iPad-uri (Jobs) fie le restricționează accesul zilnic și niciodată nu îi lasă cu gadgeturi în camera în care dorm. Doar acest lucru ar trebui să fie de ajuns pentru a ne pune pe gânduri asupra caracterului adictiv a acestor tehnologii și a internetului în general și a rețelelor de socializare în particular.

schematica creierului unui individ în momentul în care își înjectează heroină și cea a unui individ dependent de jocuri video în momentul în care pornește o misiune World of Warcraft sunt aproape identice.

Potrivit autorului, un profesor de psihologie și marketing la NYU, dependențele comportamentale sunt acele obiceiuri pe care le avem și care deși sunt benefice pe termen scurt, pe termen lung ne afectează pe plan personal (și social), mental, fizic și financiar. Acesta oferă un exemplu terifiant al unui tânar care s-a jucat World of Warcarft timp de câteva luni la rând dormind doar doua ore pe zi. Dupa această perioadă se îngrășase 20 de kilograme, începuse să aibă probleme de piele iar părul începuse să îi cadă. Acesta a scăpat de dependență abia după ce s-a internat la o clinică de dezintoxicare a dependențelor de jocuri video (mai nou, există și la noi astfel de clinici). Sigur acesta este un caz extrem, însă te face să te gândești asupra propriei dependențe mai mult sau mai puțin grave de tehnologie. Iar cum plasticitatea creierului (Norman Doidge a detaliat ideea in cartea sa The Brain that Changes Itself) a fost descoperită acum vreo câțiva ani, încă nu se știe în ce măsură tehnologia ne modifică structura neuronală.

Numărarea caloriilor și a pașilor scot la iveală motivații intrinseci semnalând că ești sănătos doar pentru că încerci să atingi o țintă numerică […] focusându-te pe cifre devii separat de nevoie propriului organism. Exercițiile devin lipsite de rațiune, care e de fapt ‘obiectivul’ unei dependențe.

Pana la acestă carte nu aș fi crezut că gadgeturile care îți monitorizează numărul de pași făcuți într-o zi sau numărul de calorii sunt atât de infiltrate în viețile posesorilor. Că la un moment dat nu vei mai fi mulțumit de standardul de 10.000 de pași ci vei vrea să îl depășești pe X care a mers 13.000 de pași. În încercarea de autodepășire a unor recorduri unii dintre noi se accidentează. Aplicația care îmi monitorizează kilometrii parcurși este venită la pachet cu sistemul de operare al telefonului. Zilnic și săptămânal primesc o notificare cu numărul de pași făcuți, numărul de kilometric parcurși, numărul de calorii arse. Fiecare statistic de acest fel mă întristează în momentele în care văd curba aceea scăzând la zero în zilele în care lenevesc (în general în weekend).

Cum putem să ne protejam?

Daniel Carr în cartea The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains mărturisește pe la final că pentru a fi capabil să o termine a fost nevoit să se retragă într-o cabană fără internet și fără semnal la telefon. Similar, pentru a scrie acest articol m-am deconectat de la rețeaua wireless – știu că nu mă pot controla și că deși sunt de bună credință atunci când caut un cuvânt în dicționar sau o informație pe care să o citez voi fi trasă în vârtejul numit internet, pentru că, nu-i așa mereu se întâmplă ceva, în fiecare moment apare un tweet nou, în orice clipă poți descoperi o nouă carte pe care să o adaugi pe lista deja extrem de lungă pe care ai întocmit-o pe Goodreads la secțiunea “to-read”.

Altar ne sugerează câteva idei simple, ușor de pus în aplicare. Timpul petrecut în natură (fara gadgeturi) spune el este vital. Mai apoi instalarea unor aplicații (RescueTime este o astfel de aplicatie) care să monitorizeze timpul petrecut online – odată ce ești pus față în față cu astfel de statistici în privința folosirii zilnice a tehnologiilor din jurul tău, începi să te gândești dacă acele ore chiar au fost petrecute în mod util. De multe ori nu sunt. Cum mulți dintre noi își țin telefonul la încărcat în apropierea patului pentru a butona fie dimineața fie seara, autorul ne îndeamnă să îl încărcăm într-o cameră din afara dormitorului. Limitarea de folosire între 9 seara și 6-7 dimineața este o altă sugestie destul de utilă.

Pentru a ne auto-limita accesul la internet, Facebook, Twitter, Instagram, jocuri video, patru episoade unul după altul din serialul preferat, extenuarea fizică datorată gadgeturilor fitness, este nevoie de conștientizare; prin exemple extreme și soluții care sunt abia la început de drum (legile Cenușăreasa din țările sud-asiatice, taberele militărești pentru adolescenți din China, birourile care se ridică la ora 6 seara pentru a lăsa loc liber cursurilor de dans sau yoga) Irresistible: The Rise of Addictive Technology and the Business of Keeping Us Hooked reușește să convingă că trebuie să luăm măsuri pentru ca viitorul să nu ne găsească trăind într-o lume virtuală.

Foto: mhairi_clarke/Instagram

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *