Fetele bune vor drepturi egale

good girls revolt

Începând cu anii ‘60 în America revoluția feministă era în floare. Femeile protestau pentru salarii egale cu ale bărbaților pe aceleași posturi, pentru susținerea statului atunci când aduceau pe lume un copil și înlăturarea discriminării la locul de muncă. Pe la începutul anilor ‘70 fetele bune (cu educație Ivy League, din familii cu greutate pe scena newyorkeză) de la publicația Newsweek s-au strâns în jurul avocatei Eleanor Holmes Norton pentru a obține dreptul de a scrie la revista de știri pentru care lucrau.

Ce a dus la revolta noastră? Cum de a realizat generația noastră că locul nostru în societate începea să se schimbe – și trebuia să se schimbe? Într-o oarecare măsură am fost purtate de curenții sociali și politici ai timpurilor noastre…însă chiar și cu vântul social în velele noastre și cu mișcarea feministă în spatele nostru, fiecare dintre noi a trebuit să depășească valorile din familie și structurile sociale tradiționale. Lupta avea să fie dureroasă atât pe plan personal cât și profesional. Ce avea să se întâmple cu noi? Urma să câștigăm cazul? Aveam să schimbăm revista? Sau urma să fim pedepsite? Cine avea să reușească și cine urma să eșueze? Șă dacă revolta noastră ar fi eșuat, carierele noastre ar fi fost încheiate sau erau încheiate oricum?

Derulând vreo câteva zeci de ani până în 2010, aceeași publicație avea din nou probleme cu discriminarea (aici ni se oferă drept exemplu faptul că doar 10 din ultimele 50 de coperți ale revistei au fost dedicate unor teme care au fost dezbătute de către bărbați în paginile interioare). Trei jurnaliste au început să investigheze tipul de discriminare din media la acel moment și ce se întâmplase înainte. Astfel au ajuns la celebrul caz din anii ‘70 când procesul intentat de fetele “documentariste” a marcat un moment istoric pentru femeile din jurnalism, moment care a fost un precedent pentru numeroasele procese care au urmat la publicații de știri ca The New York Times și Washington Post.

În incercarea de a le explica cum fuseseră lucrurile pe timpuri, Lynn Povich, una dintre fetele bune, a scris volumul Good Girls Revolt: How the Women of Newsweek Sued their Bossed and Changed the Workplace, care a fost adaptat în 2015 de Amazon.

în cele mai bine de 200 de pagini plus încă vreo 50 de bibliografie, Povich vorbește despre atmosfera de la birou, despre procesul intentat publicației, și despre perioada de după, care a fost chiar mai dificilă decât ne-am putea aștepta.

Potrivit autoarei o fată bună din anii ‘60-’70 era născută într-o familie înstărită, dansase sau făcuse sport în copilărie, avea o educație privată, de la grădiniță la universitate (menționează la un moment dat că la Newsweek se angajau jurnaliști prin prietenii comuni ai celor care studiaseră la Brown sau Harvard). Exceptând fetele Ivy League, o mare parte a celor implicate în proces (peste 45) avuseseră parte de o educație liberală la universitățile mici din Massachusetts și alte state adiacente. “Erau frumoase și inteligente” mărturisește aceasta însă nu existau prea multe așteptări de la ele. Aveau să lucreze pentru vreo doi ani ca secretare sau în alte poziții similare în New York sau Washington, după care urmau să se mărite, să renunțe la muncă, și să își crească copiii.

Eram femei aflate în tranziție, crescute într-o perioadă istorică și maturizându-ne în alta, în timpuri foarte diferite…am început să lucrăm în anii ’60 punând sub semnul întrebprii și deseori respingând multe dintre valorile pe care le învățasem. Eram politicoase, fetele bune perfecționiste, care nu aveau înițiative, care nu spuneau ce cred în preajma bărbaților. Acum deveneam femei nervoase, care descopereau și își confruntau propriile ambiții, o calitate apreciată la bărbați însă stigmatizată în cazul femeilor.

Nemulțumirea “documentaristelor” (pentru că fetele se ocupau de găsirea informațiilor pe care mai apoi le îndosariau și le trimiteau bărbaților jurnaliști din companie) a crescut treptat, Povich nu menționează un moment cheie, ci mai multe lucruri care se tot repetau. Colegii lor care le considerau prostuțe (deși multe aveau aceeași educație și pedigree cu bărbații de acolo), lipsa unei recunoștințe cât de mici, diferențele uriașe dintre salarii, faptul că primul articol despre revoluția feministă de la sfârșitul anilor ‘60 a fost scris de un bărbat, relațiile sexuale clandestine din debaralele companiei, faptul că în momentul în care a fost totuși angajată o femeie pentru un articol, aceasta a fost aleasă din exterior. Toate au contribuit la supărarea lor și dorința de a fi respectate și de a avea dreptul de a scrie pentru revista la care lucrau.

La două luni după reclamația noastră, 96 de femei de la Time Inc. au depus o plângere împotriva discriminării sexiste împotriva publicațiilor Time, Life, Fortune, și Sports Illustrated. În anii următori, mai multe femei și-au dat în judecată angajatorii de la Reader’s Digest, Newsday, Washington Post, Detroit News, Baltimore Sun, New Haven Register, și Associated Press. În 1974, șase femei de la New York Times reprezentate de unul dintre avocații noștri au depus o cerere de discmininare în numele a 550 de femei iar în 1975 16 femei de la NBC au înițiat un proces pentru discriminarea sexistă a 2.600 de foști și actuali angajați.

Procesul a avut loc, hârtiile cu cererile femeilor au fost semnate, totul avea să fie minunat. Doar că nu a fost. Au fost nevoie de aproape 5 ani de la acest proces de discriminare din media pentru ca șefii și colegii lor să îi accepte ca și jurnaliste. Lucrurile s-au întâmplat treptat și anevoios, întâi în birourile locale din Washington, Los Angeles, Paris, și zonele de război și mai apoi în sediul din New York. Deși fetele mai colaboraseră și cu alte publicații în această perioadă, colegii lot tot nu aveau încredere in ele. Asta a adus la un al doilea proces și la propunerea unor seminarii de jurnalism oferite de doi dintre jurnaliștii de top din companie. Lucrurile au culminat cu alegerea autoarei ca senior editor, cea mai râvnită poziție de la Newsweek. La presiunile ei, redactorul-șef i-a promis că va primi același salariu cu bărbații senior editor de la revistă.

De partea cealaltă în societate se făceau la fel de multe progrese. Femeile care lucrau în guvern au început să aibă drept la asigurarea de sănătate și la pensie chiar dacă lucrau dupa ce se măritau, au obținut dreptul de a închiria un apartament fără aprobarea soțului sau a tatălui, puteau lua credit în nume propriu, aveau dreptul legal de a face avort. De asemenea, începând cu 1972 li se permitea accesul nediscriminatoriu la universitățile axate pe matematică și știință iar din 1975 puteau intra mai ușor la universitățile sportive. În aceeași perioadă a apărut prima femeie pompier, polițist, broker, mecanic auto. În anii ‘80 a fost aleasă prima femeie în poziția de editor a secțiunii Business a Newsweek. Până la prima redactor-șef însă aveau să mai treacă aproape 30 de ani – în 2010 a fost aleasă Tina Brown ca redactor-șef a fuziunii dintre Newsweek și Daily Beast (la 46 de ani de la procesul intentat de fetele bune).

Marcarea acestui moment din istorie este unul crucial pentru presa americană. Din păcate, abilitățile extraordinare de editor ale Lynn Povich nu au fost suficiente pentru a face din acest volum ceva extraordinar. A fost o trecere în revistă a evenimentelor, o atenție excesivă oferită familiilor femeilor și barbatilor de la Newsweek (fiica sau fiul lui X, al cărui bunic a fost Y) si educației premium primite de aceștia. Parcă a vrut ca familiile alese și educația să justifice ceva însă nu mi-am dat seama ce (pe de altă parte femeile de la protestele feministe erau în mare parte studente și tinere din familii influente). Cele 11 paragrafe plus epilogul nu sunt pe aceeași linie, par mai degrabă articole individuale de ziar, nu prea există o unitate centrală care să le lege. Poate ar fi fost mai bună o colecție de eseuri ordonate cronologic.

Cărți menționate în Good Girls Revolt

The Feminine Mystique – Betty Friedan
In Our Time: Memoir of a Revolution – Susan Brownmiller
Necessary Dreams: Ambition in Women’s Changing Lives – Anna Fels
When Everything Changed: The Amazing Journey of American Women from 1960 to the Present – Gail Collins
The World of Oz: an inside report on big-time journalism – Osborn Elliott
Fire in My Soul – Joan Steinau Lester (biografie a lui Eleanor Holmes Norton)
Personal History – Katharine Graham
The Second Sex – Simone de Beauvoir

Good Girls Revolt a fost publicată la 42 de ani de la procesul care avea să schimbe fața presei americane și chiar dacă lucrurile nu stau chiar așa de rău, femeile, în special tinerele, încă sunt exploatate în mass-media de peste ocean. David Letterman (care a recunoscut că se culca din când în când cu asistentele sale) și mai nou directorii de startup-uri din Silicon Valley ies în față datorită mărturisirilor unor foste angajate. Din fericire există internetul astfel că lucrurile nu stau prea mult ascunse. Hărțuirea femeilor la locul de muncă este o practică comună încă din anii ‘50 însă odată cu pozele, filmatul și declarațiile sub anonimat, vinovații încep să iasă din ce în ce mai curând la lumină.

Foto: betsbarnes/Instagram

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *