Citind Lolita în Teheran, Azar Nafisi

nafisi

Lolita poate fi un subiect tabu doar într-o țară în care cenzura e în floare și libertatea îngrădită.
În aceste condiții, Azar Nafisi își riscă slujba de profesoară de literatură în Teheran și viața atunci când le propune studenților ei pe lângă Lolita cea periculoasă și Marele Gastby, Henry James sau Jane Austen într-un timp în care lecturile revoluționare erau încurajate sau mai bine zis forțate (Troțki și Marx) iar librăriile străine erau incendiate sau închise. Un episod în acest sens e momentul în care Nafisi cumpără cu nesaț zeci de cărți preferate dintr-o astfel de librărie în prag de colaps.

Mediul din Teheranul anilor ’60 – ’70 după ce autoarea s-a întors de la studii în Elveția și America devenise mult diferit față de societatea în care crescuse. Dacă înainte (Nafisi este născută în 1955) femeile puteau fi îmbrăcate ca țările din vest și își puteau petrece timpul liber în compania unor bărbați care nu le erau rude la cinema sau cofetării, râzând eventual, după mijlocul anilor ’60 (în pragul revoluției artistice și feministe din Europa și SUA) lucrurile s-au schimbat pentru sexul feminin într-un timp extrem de scurt. Astfel,  ca femeie în Iranul anilor ’70 erai obligată să porți vălul islamic, să ieși din casă doar însoțită de tată, frate, sau soț și să nu fii provocatoare (provocările variau de la priviri pe ascuns la șuvițe de păr ieșite din văl și într-una din situațiile menționate în carte la șosetele roz ale unei tinere [“Ai deja soț. Vrei să sucești mințile altora?!”, i-a spus un gardian uneia dintre studentele lui Nafisi]).

Acest mediu nu era prielnic nici măcar vieții de familie. Pe lângă violența domestică care era tolerată și chiar încurajată, cuplurile nu aveau cum să fie fericite. Cei doi soți nu aveau voie să se țină de mână pe stradă sau să se priveasă când  erau în public.

De la programele TV la evenimentele din oraș care erau majoritar religioase la parcuri – locurile în care era cel mai rău să fii văzut în compania unui băiat, puteai fi pedepsită cu zeci de biciuri pe spate sau mai rău, statul și reprezentanții săi păreau să “comploteze” tot mai mult la păstrarea nefericirii cetățenilor.

Însă Azar Nafisi a reușit să creeze o mică portiță spre exterior prin operele literare incitante pe care le-a propus studenților săi mai întâi și apoi “fetelor ei” de la cursul privat susținut la autoare acasă.

Cred că Nafisi a vrut să arate pe lângă drama și tragedia războiului, soluția de salvare prin cărți (atât pentru fete cât și pentru ea – primind o educație liberală nu se putea adapta noilor obiceiuri fără revoltă), așa-zisul happy end iubit de americani și o idee de a aprecia ce avem pentru că alții au mult mai puține drepturi.

Volumul Citind Lolita în Teheran are puțin peste 350 de pagini, și se găsește la noi atât tradusă cât și în engleză.

foto: offtheshelfofficial/Instagram

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *